Prietenie.

Si cate nu s-au spus despre prietenie. Bune si rele. Defapt, eu nici macar nu mai deosebesc prietenia falsa de cea adevarata. In halul acesta am ajuns. Si asta e rau.

Conform DEX-ului : PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune

Atitudine plina de bunavointa, prietenoasa fata de cineva?! Daca e sa o luam asa, inseamna ca toata lumea ne este prietena, nu?

Credeti ca o prietenie de 5 ani ar putea fi una falsa?

Stiu ca in orice relatie de prietenie apar certuri. Dar si evitarea? Atunci cand o amica/un amic foarte bun/a si nu sunteti certati/certate, nu nimic, de ce apare evitarea? De ce unul vrea sa il evite pe celalalt? Pentru ca mai e cineva la mijloc, cred eu. Poate ca respectivul doreste sa petreaca timp cu altcineva decat cu prietenul sau cel mai bun, cu care are ATATEA in comun.

Si daca tot tratez problema prietenie, zilele trecute m-am impacat cu o fata cu care nu mai vorbisem mult timp. Si ma bucur atat de tare! Si nici macar nu tin minte de ce ne-am certat. Asta inseamna ca ne-am certat dintr-o prostie, o prostie care a durat unul sau doi ani. Dar ne-am impacat prea tarziu, pentru ca ea a trebuit sa plece din tara definitiv. Imi pare foarte, foarte rau. Sper sa ne reintalnim la vara si sa vorbim, sa ne aducem aminte de tot, de acum cativa ani cand eram prietene.

„Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie carea sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie.” – Antoine de Saint Exupery

„Un prieten este cineva care are aceeasi dusmani ca si tine.” – Abraham Lincoln

Am avut prieteni. Unii adevarati, altii falsi. Insa am fost invatata, din pacate(nu de familie, ci de anturaj), sa ii vorbesc de rau pe cei vechi, sa le port pica. Si asta nu e bine. Stau cateodata si ma gandesc la momentele extraordinare pe care le-am petrecut in compania acelora, momentele de ras nebun, momentele de spaima. Iar asta imi aduce aminte de o intamplare.

Eram cu un prieten pe Independentei si trebuia sa traversam strada. Prietenul ala era un pic mai nebun, asa ca m-a apucat de mana sa traversam strada. La jumatea drumului, a trecut tramvaiul FIX la un centimetru in fata mea. Simteam ca mi-am vazut moartea cu ochii. Imi venea sa-i scot ochii respectivului. Slava Cerului, am scapat. Insa tot momentul acela a ajuns de ras, de fiecare data cand ma gandesc la el zambesc si imi aduc aminte de prietenul acela.

Anunțuri

~ de Teodora pe Noiembrie 14, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: